security

Dihotomia libertate-securitate

Libertatea şi securitatea reprezintă două idei necesare existenţei unui stat, a unei civilizaţii, ambele fiind complementare una pentru alta, dar totodată fiecare având potenţialul de a o distruge pe cealaltă dacă acestea nu sunt echilibrate în mod corect. Din acest motiv dihotomia libertate-securitate a fost mereu una din marile întrebări pentru oameni aleşi să facă politică, să guverneze cetatea şi să aleagă drumurile comunităţii spre un viitor mai bun sau, după caz, mai rău.

Personal nu pot să văd o societate civilizat existând fără aceste două valori fundamentale. Atât libertatea persoanei umane cât şi securitatea statului şi a comunităţii îmi apar drept fundamentale pentru evoluţia şi existenţa unui popor. Prea multă libertatea sau chiar libertatea totală înseamnă anarhie, înseamnă un stat slab în care fiecare face ce vrea, un stat pe care oricine-l poate dărâmă. Prea multă securitate sau un stat în care securitatea este totală înseamnă din start un stat poliţienesc, totalitar sau autoritar în care persoana umană îşi pierde orice valoare, orice unicitate şi devine o simplă piesă a comunităţii. Cu alte cuvinte un fel de fermă a animalelor.

Ambele variante nu sunt de dorit pentru un popor care se vrea civilizat. De aceea între libertate şi securitate trebuie să existe un echilibru bine realizat şi actualizat în funcţie de nevoile actuale ale unui stat. Lucru evidenţiat foarte bine şi în cartea ”Un război al minţii”, coordonată de dl. Ambasador George Cristian Maior. Omul are nevoie de libertate pentru a se manifesta, pentru a creea, pentru a evolua şi implicit pentru a duce la evoluţia societăţii. El are nevoie şi de securitate pentru a nu se autodistruge şi, în mod paradoxal, chiar pentru a-şi menţine libertatea fie ea individuală ( care fără securitate ar pica pe mâna celor mai puternici financiar sau militar ), fie ea statală.

O echilibrare de genul 50-50 între aceste două axiome ale guvernării unui stat mi se pare cea mai bună soluţie în vremuri normale. Evident există şi situaţii criză sau de război când securitatea trebuie să aibă câştig de cauză, o anumită prioritate aşa cum a fost cazul României în primul război mondial sau, mai actual, cazul Americii după atentatele de la 11 septembrie. Evident acest câştig de cauză nu trebuie să fie niciodată exacerbat până la momentul când echilibrul dintre libertatea şi securitate nu mai poate fi refăcut.

În această problemă totul ţine de echilibru şi de abilitatea oamenilor politici de a realiza şi a păstra acest echilibru necesar unei bune guvernări şi evoluţiei unei societăţi. Cert este că libertatea şi securitatea au nevoie de una de alta la fel cum oamenii ( implicit societatea ) au nevoie de aceste două valori pentru a merge mai departe spre un viitor mai bun. Calea de mijloc, calea echilibrului şi a raţiunii, rămâne cea mai bună opţiune şi în această dihotomie care a atras mereu atenţia omului politic. Această cale fiind singura care face diferenţa între lumea liberă, civilizată, în care trăim şi un stat totalitar precum Coreea de Nord sau anarhia de pe continentul african sau sud-american.

De Alexandru Sudiţoiu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s