george-maior

Ambasadorul Intelligence: Ce ŞTIE SRI despre noi şi despre alţii

”Când este vorba de interesul național trebuie să știm să profităm de orice fel de relație, dincolo de aspecte ideologice mai mult sau mai puțin pregnante, și să încercăm să fim pragmatici.”

Serviciile de informații ale unei ţări sunt coloana ei vertebrală şi adesea sunt chemate să facă istorie şi apoi să o ascundă. George Cristian Maior, directorul Serviciului Român de Informații, într-un interviu pentru Q Magazine, despre ceea ce poate fi spus… acum. Pentru restul, așteptăm declasificarea istorică.

 

Nu cred în oameni providențiali

 

Care este proiectul naţional pe care l-a mai avut România după intrarea în NATO şi în Uniunea Europeană?

Intrarea în NATO și în Uniunea Europeană, într-adevăr, definesc coordonatele unui proiect național început încă din perioada interbelică în visul și idealul unui om de stat precum Titulescu, adică integrarea României într-un sistem de securitate colectivă în care să-și afirme în mod natural posibilitățile de exprimare politică, economică, culturală și geopolitică. Și un sistem care să asigure securitatea statului și a cetățenilor săi în fața pericolelor care întotdeauna vor pândi civilizația în această zonă a Europei. Proiectul continuă. El este legat de definirea noastră mai puternică în aceste organizații, de dezvoltarea noastră, de prosperitatea care poate fi asigurată prin propria noastră forţă și capacitatea de a ne manifesta în aceste organizații. Adesea încercăm să inventăm lucruri care, de fapt, sunt predefinite foarte bine în structura evoluției noastre.

 

Dar concret, un target, după aceste două obiective atinse, a mai avut România în ultimii 10 ani?

În mod concret noi trebuie să ajungem la acel nivel de prosperitate care să elimine decalajele față de alte state din Uniunea Europeană, să fie în consonanță cu ponderea noastră demografic-teritorială în cadrul Uniunii Europene. Deci, „prosperitate” este cuvântul-cheie. Un nivel de securitate bun pentru cetățenii săi și un nivel de proiecție a forței economice, geopolitice, chiar intelectuale a României în cadrul acestor organizații și dincolo de granițele estice ale sale. Aceasta este direcția strategică pe care trebuie și pe care, de fapt, ne-am asumat-o cu toate sincopele ei, cu toate cele pe care le-am avut de plătit, tot din cauza unor vulnerabilități interne, crize economice etc.

 

Există un român care a catalizat ţara în jurul lui în ultimii ani?

Pentru mine personal, şi asta se referă și la viitor, echipele contează, echipele care conduc strategic, de la șeful statului, bineînțeles, premier, miniștri în funcții-cheie, elite politice, elite culturale. Aici este o chestiune la care trebuie să reflectăm mai serios. Nu cred în oamenii providențiali. E o lume post-modernă în care, repet, contribuția unei echipe este importantă.

 

Relația cu SUA este simetrică

 

Palmerston spunea că naţiunile nu au prieteni şi aliaţi permanenţi, ci doar interese permanente. Astfel încât aş vrea să ieşim din paradigma „parteneriatului strategic” cu SUA şi să vă întreb care este interesul nostru major faţă de SUA? Ce au făcut SUA pentru România, în ultimii zece ani? Vă reamintesc că SUA se situează pe locul 12 al investiţiilor străine în ţara noastră, că nu ni s-au ridicat vizele în tot acest timp, că nu există numit un ambasador de mai mult de un an, în timp ce România a pus la dispoziţia SUA TOT ce ni s-a cerut politic, militar, economic.

Este interesant ceea ce spuneți, dar la fel de bine am putea spune că gradul acesta de confort, din punct de vedere al securității statului, oferit de parteneriatul cu SUA, și pe care îl vedem astăzi într-o lumină și mai clară datorită evenimentelor regionale, este un lucru extraordinar de important pentru evoluția țării, pentru siguranța şi securitatea sa. Din punct de vedere economic, a existat o evoluție. Sunt firme mari, chiar cu caracter strategic, care au investit în România, n-am să dau nume, dar le știți. Și evoluțiile în ceea ce privește resursele la Marea Neagră, odată cu venirea acestor mari companii americane, cred că vor asigura pentru viitor și o dimensiune economică mult mai substanțială a acestui parteneriat. Apoi, putem vorbi de scutul antirachetă, care este o dezvoltare strategică majoră în ceea ce privește o dimensiune mai aparte a securității statului. Iar în privința vizelor, fiți convinsă că acest lucru se va rezolva în următorii trei ani.

 

Datorită impunerii Uniunii Europene!

Într-adevăr, şi acest fapt este important. Relația dintre UE și SUA are și dimensiunea acesta de a putea dialoga și chiar de a impune anumite lucruri care sunt naturale între doi parteneri, între doi aliați strategici.

 

Puteau Statele Unite să facă mai mult pentru România?

Eu cred că este o relație simetrică, în ciuda a ceea ce încearcă unii să demonstreze. Este adevărat, și noi am oferit multe, dar în conformitate și cu o definiție a interesului nostru național. Și dacă vorbeați de Palmerston, să știți că vechiul dicton, care a definit într-adevăr politica ancestrală a Marii Britanii, s-a schimbat foarte mult în ultimele decenii. Chiar un prim-ministru ca Tony Blair spunea despre acest dicton că nu mai este valabil. Este și puțină retorică. Într-o lume de tipul acesta, cu alianțe naturale, cred că putem să privim lucrurile și dintr-o altă perspectivă.

 

„Lumea intelligence-ului şi lumea deciziei sunt şi rămân, pe bună dreptate, două lumi distincte.”

George Maior, Ars Analytica

 

 

Prea preocupaţi de interesul multinaţional, nu cumva l-am neglijat pe cel naţional? Nu era mai confortabil pentru siguranţa şi securitatea noastră naţională o relaţie diplomatică mai bună cu Rusia?

Tocmai aici este cheia problemei. Am mai spus-o și o repet: o relație cu Rusia trebuie să se manifeste în termeni simetrici, în termeni de egalitate. Putem obține acest tip de relație într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat și prin forța dată de apartenența noastră la NATO, UE, prin parteneriatul strategic cu SUA. Când este vorba de interesul național trebuie să știm să profităm de orice fel de relație, dincolo de aspecte ideologice mai mult sau mai puțin pregnante, și să încercăm să fim pragmatici. Dar acest lucru nu se poate realiza decât printr-o diplomație inteligentă și printr-o expresie de proiectare de forță economică şi geopolitică a statului care încă ne lipsește.

 

Care este relația SRI cu FSB (Serviciul Secret al Federației Ruse – n.r.) şi cu SVR (Serviciul Rus de Informații Externe – n.r.)? Colaboraţi la fel de bine precum o faceţi cu alte servicii de informaţii?

Este destul de rece și acest fapt se datorează și cauzelor pe care le-am menționat. Evident, în cazul în care există informații care ar putea periclita securitatea ambelor state (mă refer, de exemplu, la terorism), care afectează cetățeni, state, noi suntem dispuși oricând la schimb de informații cu FSB sau cu SVR, fără să mai luăm în calcul o dimensiune politică.

 

Și ei?

Cred că este și în interesul lor să facă acest lucru pentru că, vedeți, situațiile sunt adesea volatile în acest domeniu și, odată ce deții o informație și nu o transmiți pentru un alt stat, lucrurile acestea vor ieși la iveală. Și reciprocitatea în acest domeniu este foarte importantă.

 

Simțiți un interes major ar FSB-ului pentru România, la nivelul comunității de informații?

Da, mai ales din partea serviciilor de informații externe ale Rusiei. Evident, există o luptă nevăzută de încercare. Fiecare are acest interes – de a purta această luptă, de a culege informații care sunt importante pentru propria securitate națională. Adesea, noi contracarăm bine și eficient. Nu se discută mult despre aceste lucruri. Și noi avem aceleași interese – de a culege informații pentru securitatea și interesele României. Aici, lucrurile sunt clare, au fost încă de la început.

 

Documentul declasificat „Orientarea Politică Fundamentală în Domeniul Securităţii Naţionale a SUA-1956” stabilea între liniile esenţiale o strategie de schimbare a regimurilor blocului sovietic prin diferite măsuri. Practic, SUA îşi propuneau să exploateze vulnerabilităţile din ţările aflate sub tutela Moscovei şi conturarea unei alternative occidentale, vestice, care promova, e drept, şi interesele SUA, dar şi libertăţile fundamentale ale omului. Putem spune că SUA sunt autorul moral al căderii comunismului în această parte a lumii? Datorează România parcursul ei democratic Statelor Unite?

Eu cred că da. Aceasta este, clar, o cauză. Pe de altă parte, sunt și multe alte cauze legate de propria închistare internă a sistemului comunist – de propria incapacitate de a se dezvolta din punct de vedere economic, din faptul că refuză, într-un fel, globalizarea care deja devenea un factor emergent și în anii 1950 și 1960 prin dezvoltarea tehnologiei, a comunicațiilor. Refuzul acesta a dus la o sufocare a sistemului și a statului și la o implozie a sa, în final – lucru care s-a întâmplat, de fapt, și cu Ceaușescu și cu statul său.

 

26 de militari morți în Afganistan și Irak. Memoria lor, familiile acestora și toți ceilalți soldați care participă în taberele de operațiuni din Irak și Afganistan meritau un mesaj public din partea președintelui american la 10 ani de la intrarea României în NATO, și nu unul din partea adjunctului secretarului de stat?

Putem discuta nuanțe diplomatice. Eu cred că au existat momente când președintele Americii a vizitat în spital militari români răniți pe aceste fronturi și a fost un gest preluat masiv de media internațională.

 

Ne așteptăm la surprize negative în domeniul cyber

 

Extinderea tipologiei ameninţărilor, cu precădere către zona cyber, a rezultat în apariţia puterii digitale. Interesant este faptul că această putere nu mai este arogată oamenilor cu decizie sau celor care dețin pârghii economice puternice, ci este accesibilă oricui are skills-urile necesare dobândirii ei. De pildă, am asistat în ultimii ani la revolte (Egipt, Tunisia sau Turcia – iar acestea sunt doar câteva exemple) instrumentate cu ajutorul reţelelor de socializare de tipul Facebook sau Twitter. În această lumină, acestea devin o armă foarte puternică în mâinile mulţimii. Cum gestionăm astfel de fenomene?

Sunt un element de putere nouă, imposibil de controlat de către mecanisme clasice statale și valențele pozitive din această perspectivă sunt clare, precum și cele negative legate de amenințarea cyber. Este evident că în definiția nouă a puterii, elementul cyber, elementul legat de internet devine din ce în ce mai pregnant.

 

Mediul de securitate a evoluat, informaţia a devenit globală – Big Data. Este mai dificilă, în prezent, realizarea unor predicţii, prognoze, dat fiind volumul mare de informaţii?

Da, și cine mai lucrează pe ideea de prognoză și predicție bazată pe o cunoaștere absolută, totală, greșește. Se lucrează mai mult pe probabilități și posibilități, pe scenarii. Informația este, într-adevăr, masivă. Ea trebuie căutată în esențialul său de către servicii, curge cu viteză, se perimează repede. Toate aceste lucruri schimbă paradigmele din acest domeniu.

 

Limbile critice pentru misiunile comunității de intelligence au devenit chineza, araba, hindi, farsi și turca.

 

Recent, în dezbaterea publică, mai ales printr-o polemică guvernamentalo-prezidenţială, s-a făcut vorbire despre vulnerabilizarea securităţii naţionale prin încredințarea unor segmente de informatizare către firma Huawei din China, suspectată de mai multe state de spionaj. Preşedintele Traian Băsescu recomanda chiar să ne îndreptăm cu această „încredinţare” către firme americane. Suntem amenințați de colaborarea noastră cu China? Suntem mai safe cu firmele americane? De ce nu cu o firmă românească? Ați fost consultat în privința semnării cu aceasta? Am văzut că ați declarat anterior că nu.

Nu am fost consultați. Pe de altă parte, fiți convinsă că avem mecanisme suficiente de autoprotecție, inclusiv în definiția a ceea ce înseamnă infrastructură critică în acest domeniu sensibil al comunicațiilor. Nu mi-aș face o problemă din acest punct de vedere.

 

Există multe cazuri care nu ajung în presă din cauza legislației restrictive referitoare la terorism, de exemplu, câteva încercări de a deraia trenurile rapide în Japonia (Shinkansen), care sunt complet computerizate, sau unele cazuri de penetrare criminală în reţele de control al traficului aerian. Cât de pregătite sunt structurile de securitate din România să facă faţă unor astfel de pericole, mai cu seamă la adresa infrastructurilor critice? Care este reziliența acestora?

Am avut deja mai multe atacuri pe infrastructuri critice. Mă pot referi la atacuri asupra Ministerului de Externe sau asupra unor agenții în domeniul resurselor naturale și s-a dovedit că am fost pregătiți.

 

Știm cine ne-a atacat?

Știm, dar este un domeniu în care este greu de dovedit şi de probat public. În schimb, acest lucru se discută la nivelul comunicării secrete între serviciile de informații. Pe de altă parte, știm că este un domeniu în care nu poți să oferi un baraj defensiv total. Ne așteptăm și la surprize negative din acest punct de vedere, așa cum orice stat se poate aștepta.

 

Nu este încurajator!

Dar este realist! Și dacă încercăm să ne mințim, nu cred că vom contribui cu ceva la o mai mare prudență și precauție în acest domeniu – necesare, de altfel.

 

Trei din primii 10 hackeri ai lumii sunt români. Cum îi recuperați de partea cauzei bune?

Eu știu că este apetisant să lucrezi în serviciu pe această dimensiune și, întotdeauna, așa cum în religie au existat convertiri, și aici oamenii cu viziune, cu o doză mare de patriotism, se pot converti.

 

Există rată de succes?

Da, pot să spun că este destul de mulțumitoare.

 

Serviciile de informații pot răsturna un regim politic

 

Să mutăm discuţia din „virtual” în real! A fost sau nu o greşeală publicarea Dosarelor de Securitate? Nu s-a creat sentimentul că mâine, dacă se schimbă conducerea Serviciului, pot fi publicate – pe surse – dosarele adversarilor politici ai Puterii? Prin publicarea atâtor dosare nu s-a vulnerabilizat o întreagă reţea pe care Securitatea a clădit-o în ani şi care putea fi utilizată şi ulterior? N-aţi indus sentimentul de frică în a colabora cu serviciul de informaţii al ţării?

Dimpotrivă. Să știți că nu există nicio problemă din acest punct de vedere. Când vorbim de Securitate, vorbim, în esență, de o organizație ideologică, deci nu despre o organizație de informații în sens clasic pentru că și registrul de acțiune și slujirea unui sistem predefinit din punct de vedere politic sunt în antiteză cu ideea de serviciu de informații. Este opinia mea și am mai spus-o. Că au fost oameni valoroși și profesioniști care au lucrat în această structură, este adevărat. Aici vorbim de indivizi, nu vorbim de un sistem, iar publicarea acestor dosare cred că a fost absolut necesară pentru a înțelege greșelile trecutului nostru care au costat și viața în sens fizic, dar și viața profesională, visele a milioane de români. Nu regret niciun moment această declasificare în registrul legal din România, așa cum au procedat și alte state. Pe de altă parte, vorbeați de riscul declasificării în registrul a ceea ce facem noi. După decenii, evident că vor urma declasificări, cum se fac și în America, cum se fac și în Marea Britanie. Este și un fapt important pentru istoria națională. Mă amuz de pe acum în privința multor persoane care se întreabă acum ce face SRI, de exemplu, pentru securitatea națională și internațională?! Să vedem cum vor comenta atunci!

 

Securitatea avea o reţea informativă extraordinară, în toate ţările importante, recrutată mai ales din rândul studenţilor străini care veneau în România. Un fost ofiţer îmi spunea de curând că „ştiam ce gândeşte toată planeta” despre noi şi că ţara noastră avea informatori inclusiv la cele mai înalte niveluri, între miniştri şi persoane de influenţă în diferite state. Cât din acea reţea s-a mai păstrat în zilele noastre?

Este patetic ce spunea și neadevărat. Și dacă ar fi fost așa, la ce ne-a folosit? Haideți să ne întrebăm: cum a folosit acest fapt pentru securitatea națională, pentru securitatea cetățenilor, evoluția lor, prosperitatea lor? Nimic nu s-a întâmplat pozitiv.

 

„Blogurile sunt instrumente prin care realitatea se modifică sau, mai bine zis, prin care prind viață noi percepții asupra realității care influențează în mod direct deciziile de politică internă sau externă ale statelor. Într-un astfel de spațiu, serviciile de informații nu mai sunt singurele posesoare şi gestionare ale unor cantităţi mari de informații de securitate.”

George Maior, Ars Analytica

 

 

Da, dar asta nu din vina Securității, ci a regimului politic decident.

Dacă Securitatea era într-adevăr o forță pozitivă pentru stat, ar fi doborât acel regim. Nu a făcut-o, dimpotrivă.

 

Deci Serviciile Secrete pot doborî un regim politic?

Istoria arată acest fapt. Dacă sunt create anumite condiții. Dar nu a făcut-o. Mai mult, eu cred că a creat o ceață informativă pentru a se prezerva, în care realitățile acestea ale lumii contemporane fie erau ascunse, fie nu erau înțelese chiar de Securitate, astfel încât Ceaușescu trăia într-un vid de cunoaștere, care spre final l-a și costat, de altfel, poziția și viața.

 

George Maior a preluat conducerea SRI când avea doar 40 de ani şi a devenit cel mai longeviv director al acestei instituții. Anterior, ca secretar de stat în MApN, a coordonat aderarea noastră la NATO. Diplomat de carieră şi având preocupări academice, Maior a pledat pentru o diplomație a intelligence-ului, punând SRI-ul, în mandatul său, pe harta celor mai importante servicii din comunitatea internațională de informații.

 

 

Ştiţi că între serviciile de informaţii nu există prietenii şi că în ciuda unor prevederi ale Pactului de la Varşovia care interziceau spionarea reciprocă între membrii semnatari, nicio secundă nu am abandonat atunci operaţiunile de recrutare chiar și între Serviciile statelor semnatare. Le-ați continuat și ulterior?

Haideți să lăsăm arhivele să vorbească în viitor. Într-adevăr, au existat și anumite elemente de prezervare a intereselor noastre în cadrul Pactului prin acțiuni contra unora dintre aliați. Dar și aici se exacerbează mult, inclusiv în ceea ce privește celebra unitate anti KGB, care spre final, în mare parte desfășura o muncă foarte lejeră de monitorizare a propriei conduceri politice în sprijinul conducătorului suprem al statului.

 

Aţi furnizat decidenţilor informaţii care au rămas fără ecou la nivelul deciziilor?

Nu întotdeauna o informație presupune și o decizie. Mă bucură că multe dintre ele au fost folosite fie de Guvern, fie de Președinție sau de alte instituții ale statului. Întotdeauna va exista un decalaj între ceea ce oferim și ceea ce se transpune într-o decizie politică sau politici ale statului. Este frustrarea Serviciilor dintotdeauna. Pe de altă parte, nu suntem nici pe departe perfecți. Pot să spun că poate nici noi nu am fost întotdeauna capabili să extragem o informație utilă pentru moment, pentru stat. Lucrurile nu pot fi niciodată perfecte. În acest domeniu nu există, după cum am mai spus de multe ori, cunoaștere totală. Aceasta este o iluzie.

 

Mark Lowenthal spune că „fiecare naţiune practică munca de intelligence în funcţie de interesele şi de particularităţile ei, chiar dacă are aceleaşi valori cu alte ţări”. Aşadar, nu există graniţă de spionaj şi contraspionaj, nici între ţări prietene sau parteneri strategici. Există ofiţeri infiltraţi şi agenți de influenţă, chiar ai unor ţări pe care le iubim, le urmăm, le invocăm drept model democratic, la nivel decizional în România?

No comment.

 

Secretizare versus transparentizare. Niciun guvern democratic nu va accepta secretizarea totală a operaţiunilor serviciilor de informaţii şi tot Lowenthal crede că nicio altă ţară, mai mult decât SUA, nu a dezbătut această dilemă. Până la urmă, un singur om precum Edward Snowden sau un caz de scurgeri de tipul WikiLeaks provoacă un damage multiplu faţă de o transparenţă controlată din interior. Unde aţi trasa dumneavoastră graniţa apropo de need to know și need to share?

Cred că ne mutăm dinspre need to know spre need to share ca o necesitate a globalizării riscurilor și a proliferării informației din diverse surse, pe de o parte. Pe de altă parte, însăși transparența sistemelor democratice a putut produce ceea ce numiți dumneavoastră fenomenul WikiLeaks sau Snowden. În alte state, nu am să le nominalizez, nu s-au petrecut aceste fenomene și nu a existat nicio dezbatere din cauza caracterului autocratic al statului.

Vă contrazic. Nu cred că datorită transparenței Serviciilor s-au produs aceste scurgeri de informații, ci din cauza vulnerabilităților interne.

Da, dar și datorită unui mediu deschis din punct de vedere al dezbaterii care nu a putut fi controlat. La acest fapt mă refeream mai mult.

 

Deci partea bună a lucrurilor este aceea că Statele Unite sunt o societate deschisă spre adevăr, inclusiv dacă adevărul se întoarce împotriva lor.

Se autoreglează. Vedeți dezbaterea și anumitele măsuri de echilibrare între secret și ceea ce numiți dumneavoastră transparență.

 

Pledați pentru un tip de comunicare mai activă, sau dimpotrivă, rămâneți circumscris misiunii fundamentale a unui serviciu de informații?

Esența activității noastre este caracterul secret. De aici pornim. Bineînțeles că într-o eră a globalizării informației și a presiunii extraordinare a media, trebuie să existe mai multă transparență care va ajuta la legitimarea acțiunilor noastre și la credibilizarea lor. Dar trebuie făcută cu precauție și inteligență.

 

Reprezintă Cultele și Sectele un instrument de recrutare? Se spune că preoţii sunt cei mai buni spioni. Există ofiţeri sub acoperire în cadrul bisericilor şi al cultelor? Îi monitorizaţi?

Există ofițeri sub acoperire exact în parametrii în care operează orice Serviciu democratic din UE sau din NATO. Este fraza mea standard de la care nu mă voi abate în a discuta despre cel mai sensibil domeniu al activității noastre.

 

q-6509

 

Un serviciu de informații nu trebuie să fie iubit, ci respectat

 

Trăim psihoza interceptărilor şi a vorbirii în şoaptă. Ştiţi care este paradoxul? Că pe vremea fostei Securităţi plutea cumva în aer ideea că suntem ascultaţi şi urmăriţi, pe când acum avem certitudinea. Nu s-a demonetizat acest procedeu tocmai prin supraexpunerea lui?

E o lume în care, pentru a asigura tocmai protecția și securitatea cetățenilor, folosim și acest procedeu excepțional. Dar exacerbarea ideii că „toți suntem ascultați” are o cauză foarte precisă: elementul politic care adesea vrea să promoveze acest fapt. Nu cred că cetățenii au o îngrijorare sau trebuie să fie îngrijorați din acest punct de vedere.

 

S-au scurs nenumărate interceptări în presă. Aţi identificat vreodată sursa? Aţi cerut vreodată partenerilor dumneavoastră, de pildă, DNA-ului să elimine acest procedeu?

Din cadrul Serviciului nu au existat în ultimii ani scurgeri de informații. În rest, dacă un rechizitoriu conține stenograme, în momentul în care e făcut public, este o cu totul altă chestiune care poate fi abordată legislativ.

 

S-au scurs și înainte de a fi un rechizitoriu public!

Eu cred că fiecare instituție trebuie și este obligată să aibă propriile măsuri de securitate, dar n-aș generaliza acest fapt.

 

Tocmai aceste scurgeri şi sentimentul că ascultaţi şi filaţi pe toată lumea a creat o neîncredere în Serviciul Român de Informaţii şi o frică vizavi de această instituţie. Este ceea ce vă doriţi când oamenii se gândesc la instituţia pe care o conduceţi?

Vă contrazic aici. Eu cred că gradul de credibilitate al Serviciului este mare, constant peste 50%, semn că populația apreciază ceea ce face Serviciul. Pe de altă parte, orice Serviciu de Informații nu trebuie să fie iubit, dar trebuie să fie respectat, dacă este și profesionist. Ceea ce cred că e cazul la noi.

 

Nu există o campanie de formare, de pregătire, de conştientizare a populaţiei faţă de interesele naționale şi faţă de obligaţia de a coopera cu serviciile de informaţii. Nu există cultură de securitate, oamenii habar nu au ce înseamnă informație de interes naţional, și părerea mea este că nu aveţi o legătură mai strânsă cu populaţia, cu societatea civilă. Cui se datorează această fractură? Și cum o remediați?

Eu cred că în ultimii ani chiar am creat o legătură bună prin diverse seminarii cu universități prestigioase, inclusiv Harvard. De exemplu, cred că a existat un program de dezvoltare a acestei culturi, într-adevăr, importante de securitate la nivelul populației care are și efecte pozitive în ceea ce privește atractivitatea tinerilor pentru a lucra în cadrul Serviciului cu rezultate foarte bune.

 

Cooperare & Informare

 

SRI pe plan intern:

9049 de informări către beneficiarii legali

2977 de informări către organele de aplicare a legii

876 de informări remise Grupurilor de Lucru Interinstituționale şi Grupurilor de Lucru Operaționale privind combaterea evaziunii fiscale

 

SRI plan extern:

130 de parteneri din 65 de ţări

19.370 de mesaje schimbate

113 operaţiuni comune

 

 

Chiar am citit într-un buletin al ODNI (Biroul Directorului Comunităţii de Informații a SUA – n.r.) că în perioada 2009-2011, comunitatea de intelligence a fost inclusă în top 10 al celor mai bune locuri de muncă din Statele Unite. A lucra pentru SRI poate fi o perspectivă pentru un tânăr?

Când văd câți candidați există pentru a lucra în Serviciu, aproximativ 100 de persoane pentru un loc, mi se pare relevant.

 

SRI contribuie la bugetul ţării

 

Pe lângă psihozele pe care le aminteam mai sus, populaţia şi instituţiile au fost afectate de tsunami-ul financiar din 2008 care se resimte şi în prezent. Cum a afectat criza economică paradigma de securitate, la nivel național? Ați simțit la nivelul comunității de informații o acutizare a spionajului economic, de pildă?

Da, există pe această dimensiune în mod tradițional un interes puternic, şi evident că efectele crizei au fost importante și pe planul stabilității sociale cu anumite efecte geopolitice. Tocmai această criză ne-a arătat cât este de importantă păstrarea unor direcții de securitate economică în cadrul Serviciilor care a fost, într-un fel, neglijată în anii de dinaintea crizei și în anii de după 1989. Noi am prezentat această componentă importantă – securitatea economică – și încercăm să oferim analize utile decidenților în acest domeniu.

 

Investiţiile române şi industria autohtonă, în general, produc tot mai puţin, cedând tot mai mult locul investiţiilor străine. Ştiţi mai bine decât mine că în spatele fiecărui mare investitor, mai ales când este vorba de companii în domenii strategice, stau interesele statului respectiv şi chiar ale Serviciilor de Informaţii. Monitorizaţi aceste investiţii?

Eu n-am să spun niciodată ce monitorizează SRI-ul. Dar vă asigur că urmărește îndeaproape orice are legătură cu securitatea națională a României.

 

În 2012 a existat un caz al unui cetăţean rus prins în Aeroportul „Henri Coandă” cu documentele geologice privind exploataţia de cupru şi alte minereuri de la Moldova Nouă, respectiv de la societatea Moldomin. SRI l-a prins înainte să iasă din ţară. Au mai avut loc astfel de incidente de atunci?

V-am spus că este o constantă în aspectele legate de spionaj economic. Vă asigur că știm foarte bine realitățile intime ale acestui domeniu și le controlăm.

 

Există numeroase cazuri, prezentate şi public, prin care cetăţeni şi familii maghiare au falsificat documente prin care au fost împroprietăriţi ilegal cu pământuri, păduri şi chiar obiective de interes naţional în Transilvania. Satul de la Nadăş este elocvent, însă mai sunt şi alte cazuri. Aţi monitorizat aceste situaţii? Cum au fost ele posibile?

În cazul de la Nadăș și datorită nouă lucrurile au fost tratate în justiție în mod adecvat. Fiți convinși că avem o cooperare strânsă cu Parchetele pe acest domeniu.

 

Care este rolul SRI în combaterea evaziunii fiscale?

Este mare şi chiar cu ocazia bilanțului am evidențiat faptul că am trimis peste 800 de informații grupului ministerial de abordare a evaziunii fiscale cu efecte bune în ceea ce privește combaterea acestui fenomen cu care ne vom mai confrunta în anii următori, dar pe care încercăm să îl diminuăm. Un efect concret este ajutorul dat de SRI bugetului țării, apropo de toată discuția despre bugetul țării.

 

Dacă pe alte paliere ale securităţii – economică, militară, umană, informaţională – ştim să decelăm tipurile de ameninţări, în cazul securităţii ecologice cum operaţionalizăm conceptul? Ce este mai exact securitatea ecologică, de ce este importantă şi cum prevenim riscurile? Ați vorbit, la un moment dat, în contextul protestelor împotriva exploatării gazelor de șist și chiar al proiectului „Roșia Montană”, de un anumit activism ecologic cu efecte asupra intereselor naționale.

Da, există un activism pregnant nu doar la noi, ci și în alte state vizavi de aceste probleme, şi este legitim. Pe de altă parte, dacă se trece o anumită graniță legată de apariția unor fenomene anarhice sau violente, normal că din punct de vedere al securității naționale ne uităm la aceste aspecte. Mai ales că vorbim despre registre strategice legate de economia națională și ar trebui să ne gândim și dintr-o perspectivă temporală mai amplă, pe termen mediu sau lung, în contextul epuizării resurselor clasice, cum ne vom defini evoluția economică în acest domeniu vital pentru forța statului, forța economică a statului și ponderea sa strategică în lumea economică globală.

 

În acest activism împotriva exploatării resurselor noastre există influențe externe din partea unor state?

Întotdeauna vor exista.

 

Și finanțări?

Ne uităm la toate aspectele legate de acest lucru. Bineînțeles, decidenții trebuie să fie informați, să cunoască aceste fenomene și încercăm să le combatem.

 

Generalul Michael Flynn, directorul Defense Intelligence Agency, a declarat într-un interviu, zilele trecute, că Administraţia Obama a fost avertizată cu cel puţin o săptămână înainte de intrarea forţelor ruse în Crimeea. SRI a ştiut despre această mişcare de forţe militare?

Da, am avut o cunoaștere foarte bună a evoluției.

 

Există riscul reproducerii scenariului şi în Republica Moldova?

Evident că există riscul regional legat de securitatea în această zonă la care ne uităm atent.

 

În predicțiile de Intelligence naționale, ce se poate întâmpla într-un orizont scurt de timp? Inclusiv George Friedman, care analizează destul de acut situația, făcea referire zilele trecute la un potențial război din Moldova care să afecteze România.

Un analist își permite să vorbească de diverse aspecte, inclusiv de ordin geopolitic sau militar. Nu cred că există riscuri în ceea ce privește teritoriul național al României.

 

Ați declarat în nenumărate rânduri că o amenințare la adresa siguranței naționale o reprezintă corupția și am văzut că vă implicați activ, alături de alte instituții. Totuși, cum vă explicați percepția, așa cum reiese ea din sondaje, că în ultimii ani România este tot mai coruptă, mult mai coruptă decât era acum 10 ani, de pildă?

Acum 10 ani, poate nu se discuta atât de mult acest lucru, deși la nivel de percepție exista acest sentiment. Cu cât abordezi un fenomen mai frontal, cu atât ți se pare că el se dezvoltă sau se îngroașă. Eu cred că s-au făcut mari progrese în acest domeniu.

 

SRI a contribuit fundamental la securitatea internațională. Se va vedea peste ani

 

Mai are România personalitate politică în lume? În care dintre situațiile importante din ultimii ani, punctul de vedere al României a făcut diferența la nivelul UE sau regional?

În foarte multe, și, fără să intru în amănunte, mă refer la propria mea organizație, informațiile sale, analizele sale au dus la abordarea unor fenomene de securitate internațională extrem de sensibile. Suntem a doua ţară contributoare cu informaţii la unitatea civilă de intelligence a NATO. Și acest lucru se va vedea în viitor, când vom vorbi din nou de declasificări, peste ani și ani.

 

Vă dau două cazuri: Mossadul, sub operaţiunea „Mânia lui Dumnezeu”, executa peste zece terorişti, aflaţi în mai multe ţări, într-un an. CIA-ului îi sunt necesari zece ani să găsească un singur om, echipat primitiv din punct de vedere informaţional şi militar. Putem fi uneori mai eficienţi decât marile servicii de informaţii? Aţi avut astfel de cazuri?       

Au existat adesea, și lucrurile au fost subliniate chiar de directorii acestor Servicii, care, vă rog să mă credeți, nu vin în țară din politețe sau de complezență.

 

Vin din recunoștință.

Exact.

 

Chiar revista Q Magazine a obținut, în urmă cu câţiva ani, informații din comunitatea internațională de intelligence potrivit cărora ofițerii MI6, înainte de-a deveni operaționali, erau testați, evaluați şi avizați de cei ai Serviciului Român de Informații, ceea ce mi s-a părut un omagiu pentru profesionalismul instituției române. Știu că nu ați comentat atunci, așa încât nu mă aștept să o faceți nici acum. La bilanţul SRI din 26 martie, aţi subliniat că preşedintele Traian Băsescu a ajutat la reformarea instituţiei. Nu dumneavoastră şi echipei de conducere vi se datorează această evoluţie? Poate influenţa şeful statului politica internă a SRI?

Eu am subliniat libertatea care ne-a fost asigurată, ceea ce este mare lucru pentru un Serviciu de Informații, tocmai pentru a realiza această transformare care se datorează echipei de la conducere. Serviciul Român de Informații s-a construit greu, a făcut multe greșeli în perioada inițială, a fost necesară, în schimb, apariția sa. Se mai fac, poate, greșeli pe care eu mi le asum, dar vă asigur că este o instituție puternică din punct de vedere intelectual și operațional în comunitatea de informații.

 

Ce a greșit SRI și vă reproșați?

Este un fapt care necesită o altă discuție.

 

Analiști sau operativi? La o căutare în cinci milioane de cărţi din Google Books (publicate după 1900), spy are întâietate până în anii ’40, după care, timp de circa șase decenii, analyst trece în faţă, pentru a rămâne iarăși în urmă după 2000. ”

Florian Coldea, Ars Analytica

 

 

Ați evocat echipa. Cum a fost colaborarea cu prim-adjunctul dumneavoastră Florian Coldea?

A fost foarte bună, am avut toată libertatea, și acesta este un lucru mare pentru a construi. Şi mă refer nu doar la prim-adjunct, ci și la ceilalți adjuncți, la directorii principalelor departamente din cadrul Serviciului. Sunt foarte mulțumit de ceea ce am realizat.

 

Un președinte jucător în echipă

 

La rugămintea dumneavoastră, vă elimin din orice scenariu electoral, dar vă întreb, totuși, ce tip de președinte este necesar României din 2015? Tot jucător, sau arbitru? Am reținut de la bilanțul SRI că una dintre condițiile ideale ar fi să ajute în continuare SRI-ul.

Eu cred că echipa pe care și-o va construi va conta foarte mult în domeniile strategice. Dacă este arbitru, poate scoate și cartonașul roșu, pentru că arbitrul are această posibilitate. Dacă este jucător în echipă, cu atât mai bine.

 

Îmi explicați declarația dumneavoastră de la bilanț privind viitorul președinte, posibil bărbat sau femeie?

Vedeți o altă posibilitate?

 

Vedeți posibilitatea unei femei la conducerea României?

Am răspuns deja.

 

E ceva ce nu știm și știți dumneavoastră?

Nu le știm pe toate, dar revin la ceea ce am spus. Vedeți o altă posibilitate?

 

Vine din prognoza internă?

V-am spus că nu operăm cu prognoze, ci cu posibilități și probabilități.

 

Dacă la sfârșitul acestui an – probabil – vă veți încheia mandatul, care sunt planurile dumneavoastră de viitor?

Vi le voi comunica atunci. Și de ce estimați că ar fi această probabilitate? Poate îmi răspundeți dumneavoastră.

 

Nu, nu estimez. Personal, mi-aș dori să existe o continuitate, dacă organizația funcționează atât de bine.

În orice caz, vom avea o discuție cu viitorul președinte al statului și evident că și eu cred că este important să se păstreze lucrurile bune sau foarte bune care s-au realizat. Să înțeleagă că aici va găsi un depozit de cunoaștere strategică absolut necesar pentru a putea conduce strategic statul în vremuri care se anunță destul de tulburi din punct de vedere regional, internațional și din punct de vedere al securității naționale.

 

Ați vrea să continuați?

V-am spus… toate la vremea lor. Vom avea o discuție cu cei care decid în această privință.

 

Să așteptăm, atunci! Vă mulțumesc.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s