2copertafatamicfd2

Unirea Basarabiei cu România : un ideal naţional

Astăzi m-am întors de la Alba Iulia unde am vizitat cetatea sfântă a unirii. Un loc de mare importantă pentru istoria neamului românesc, fiind atât o perlă a moştenirii noastre latine cât şi oraşul în care Mihai Viteazul a fost încoronat domn, realizând cu adevărat unirea. Pe drumul înapoi m-am gândit la acest ideal permanent al acestui popor : unirea tuturor românilor într-un singur stat şi implicit la întoarcerea Basarabiei acasă. O întoarcere care nu este doar un ideal frumos, ci un obiectiv perfect realizabil, fiind un interes geopolitic al statului român şi a partenerilor euro-atlantici.

Republica Moldova sau mai bine zis Basarabia a fost ruptă pe nedrept de trupul ţării. Ruşii, sub conducerea ţarilor şi apoi a dictatorilor sovietici, au impus un amplu proces de rusificare, proces care s-a derulat şi după căderea URSS. În ciuda acestui proces peste 75% dintre basarabeni vorbesc limba română. O limbă care în ciuda dialectelor este aceeaşi, pe care o putem toţi înţelege deşi trăim în două state diferite ( comparativ cu francezii care nu se înţeleg prin multele lor dialecte într-un singur stat  ).

Fiind conştienţi de acest adevăr al unei singure limbi şi de faptul că o naţiune reprezintă o comunitate care împarte o limbă comună nu putem să nu vedem unirea Basarabiei cu România ca şi o îndreptare a unor greşeli istorice. Avem aceeaşi limbă, deci suntem un singur neam. Obligaţia noastră este să unim acest neam care a fost rupt de către o forţă externă, de către politica imperialistă a unui stat încă duşman intereselor româneşti.

Evident, mulţi pot spune că unirea Basarabiei cu România nu este un lucru important, sau alţii că nu este un lucru posibil, dar revin aici la ce-am spus la început şi anume : unirea este mai mult decât un ideal frumos. Este un obiectiv perfect realizabil şi care se bucură de sprijinul extern al occidentului. Politica externă a României şi a Uniunii Europene susţine această teză a unirii, rămâne doar ca majoritatea basarabenilor să aleagă la rândul lor această cale şi atunci nimeni nu ne va putea opri, România fiind, slavă cerului, stat membru NATO. Astfel Unirea Basarabiei cu România este la fel de posibilă cum a fost şi unirea celor două republici Germane după căderea zidului Berlinului.

În ceea ce priveşte importanţa unirii nu cred că aceasta ne va aduce dezavantaje. Din contră, am convingerea că unirea Basarabiei cu România va întări vocea României la masa puterilor lumii şi mai ales la masa puterilor regionale. Unirea face puterea, spune un motto folosit de mişcarea unionistă, plecând de la o veche vorbă românească. Devenind un stat mai puternic şi mai important la masa negocierilor automat se va îmbunătăţi şi economia noastră şi politica românească. Mai ales că odată cu minimalizarea influenţei ruseşti în regiune putem câştiga noi mai multă influenţă ca şi stat graniţă a NATO şi a Uniunii Europene.

Pe lângă aceste argumente pur pragmatice sunt şi cele de natură emoţională care, dacă suntem oameni, nu trebuie ignorate. Să privim patria drept o familie mai largă, mai mare şi să ne întrebăm cum am proceda cu o soră săracă după ce aceasta a fost răpită şi îndepărtată de familia ei. Cred că răspunsul este unul simplu, cel puţin pentru majoritatea oamenilor. Această soră a noastră, Basarabia, a fost răpită şi strămoşii noştri s-au luptat pentru ea în două războaie mondiale. Pentru ea ”au plâns poeţii”, pentru ea ”clopot bate” şi pentru ea sângele a sute de eroi a curs pe Prut, pe Nistru şi dincolo de el. Nu putem uita de aceste lucruri şi nu putem lăsa un sacrificiu să se ducă-n uitare.

Interesul nostru statal este să ne unim din nou cu fraţii noştri de peste Prut şi împreună să ne îmbunătăţim viaţa şi rolul pe care-l deţinem la nivel geopolitic. Ca şi graniţa a lumii libere trebuie să fim puternici. Ca să fim puternici trebuie să fim uniţi. Unitatea, acest ideal de veacuri al românilor, nu poate fi uitată. Nu poată fi ignorată. Asta se aşteaptă de la noi. Atât strămoşii noştri, cât şi actualii aliaţi ai României, doresc această unitate. O singur putere nu o doreşte şi asta pentru că nu doreşte o graniţă comună cu forţele occidentale, lucru care ar arunca o umbră peste planurile de securitate ale Federaţiei Ruse.  Noi să nu ne temem şi să căutăm unirea, să făurim din nou România Mare a lui Mihai şi a lui Ferdinand. O Românie unită şi prosperă care să reziste peste veacuri.

De Alexandru Sudiţoiu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s