hyperliteratura-invata-copilul-sa-citeasca

Ȋnvaţă-ţi copilul să iubească lectura!

La sfârşitul clasei I primeam drept premiu din partea învăţătoarei 2 cărţi: Muc cel mic şi Licean… odinioară. Pe prima am pierdut-o la scurt timp după ce am căpătat-o, deşi ştiu că titlul mă făcuse s-o îndrăgesc mult. Pe cea de-a doua am urât-o mult timp pentru că tata m-a obligat să citesc câteva pagini din ea zilnic până am terminat-o. Ce mă enerva de fapt era că nu înţelegeam nimic, absolut nimic din ea. Dar ştiu că am fost mândru când am ajuns la final (ba chiar am întarziat puţin sfârşitul lecturii) şi pentru că din când în când recitam strofele pe care le ţinusem minte pe dinafară:

Măi Ioane, Ionaş,
Face-te-ai călugăraş
La Mănăstire la Blaj;

Cu mâinile pe psaltire
Cu ochii după copile;
Cu mâinile pe icoane,
Cu ochii după cucoane!

sau

Ȋn foc vom intra,
Venin vom bea
Pentru idealul naţional.

(Chiar dacă n-o înţelegeam decât pe prima.) După cartea asta nu-mi aduc aminte să mai fi citit cu silă vreo alta. Totuşi, nu sfătuiesc pe nimeni să-şi oblige copilul să citească o anumită carte dacă acestuia îi repugnă, ci îi propun să urmeze sfaturile de mai jos pentru a-şi apropia odrasla de literatură. Să-ţi ajuţi copilul să înveţe să se bucure de citit este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poate realiza un părinte. Va merita “investiţia” timpului şi energiei tale.

1.

 

Citiţi-le copiilor cu voce tare încă dinainte să poată articula cuvinte! Chiar şi când vor învăţa să citească nu vă opriţi să lecturaţi cu voce tare. Asta îi va încuraja să o facă şi ei, iar astfel li se va îmbunătăţi dicţia şi nu vor avea trac în public.

2.

 

Este foarte important ca cei mici să creadă cu tărie că pot să facă acest lucru şi mai important de atât este să-i determinaţi să vrea să citească.

3.

 

Nu le oferiţi răsplată pentru că citesc! Mulţi părinţi le promit celor mici că dacă vor citi o poveste vor avea voie să privească la TV, de exemplu. Ei trebuie să înţeleagă că adevărata răsplată pe care o primesc este lectura în sine. Când îi răsplătim cu desene animate, dulciuri şi jocuri, ei înţeleg că cititul este lucrul pe care trebuie să-l facă pentru a obţine lucruri mai importante, mai valoroase.

4.

 

Realizaţi o listă de 5-10 cărţi pe care le consideraţi potrivite pentru vârsta acestora şi lăsaţi la alegerea lor cu care dintre ele să înceapă. Ȋn felul acesta nu se vor simţi constrânşi să citească o anumită carte, nu vor considera că le-o impuneţi.

5.

 

Pentru început, cărţile cu ilustraţii sunt mai potrivite. Acţiunile însoţite de imagini sugestive sunt mult mai bine înţelese. Astfel de cărţi îi determină să le deschidă şi neîndemnaţi de părinţi, profesori sau bone.

6.

 

După fiecare capitol/poveste parcursă, întrebaţi-i ce au înţeles din ce au citit! Copiii uită uşor lucrurile care nu îi atrag defel. Astfel, veţi şti dacă au înţeles morala poveştii sau dacă ţin minte ce s-a întâmplat până în momentul acela, ca să poată continua lectura.

7.

 

Urmăriţi rândurile împreună cu ei, pentru a le putea corecta eventualele greşeli şi pentru a le explica cuvintele pe care nu le cunosc.

8.

 

Deşi vi se pare un lucru dificil pentru ei, încercaţi să-i lăsaţi să se descurce singuri şi interveniţi doar atunci când se blochează – nu citiţi peste ei, nu-i acompaniaţi. Să înveţe să citească este ca învăţatul mersului pe bicicletă. Ȋntâi mergeţi alături de ei şi îi susţineţi, apoi îl lăsaţi să cadă de câteva ori până se vor ambiţiona şi vor merge în linie dreaptă. Un succes va fi încurajator pentru ei şi va atrage după sine mai multe.

9.

 

Abordaţi o strategie pentru a-i face să creadă că, în afară de mâncare, literatura reprezintă o altă formă de hrană. Realizăm cu toţii că un copil mic care gândeşte că cititul îl transformă într-un copil ceva mai mare deschide mai cu drag o carte. Puteţi face asta înconjurându-i cu cărţi ale căror subiecte să-i intereseze direct. Dacă sunt pasionaţi de dinozauri sau anatomia corpului, atunci asta trebuie să citească; trebuie să-şi hrănească curiozităţile.

10.

 

Chiar dacă vi se pare lipsit de sens să citiţi o carte pentru copii, faceţi asta singuri. Copiii au tendinţa să imite toate lucrurile pe care le fac adulţii. Aşa că dacă vă vor vedea citind o carte, cu siguranţă vor vrea să o citească şi ei. Nu citiţi cărţi pentru adulţi în preajma lor. Există riscul să vrea să citească şi ei aceeaşi carte, iar un refuz ar putea înlătura orice efort făcut spre apropierea lor de literatură. Vor considera că ceea ce citesc ei nu este prea important.

11.

 

Faceţi multe exerciţii de citire, dar nu întotdeauna închişi într-o cameră, ci şi când ieşiţi în oraş (într-un supermarket, restaurant, cinema etc.). Despărţiţi împreună cu ei în silabe cuvintele zărite pe panouri publicitare. Ajutaţi-i să facă legătura dintre sunete, cuvinte şi citit. Asta îi va ajuta să citească cursiv şi, în acelaşi timp, să urmărească şi firul povestirii.

12.

 

Ȋncurajaţi-i să citească şi altceva decât cărţi: benzi desenate, instrucţiuni de jocuri, cutii de cereale, eventual site-uri de literatură pentru copii – chiar şi navigând pe internet înseamnă să citească. Puteţi apela la tot felul de tertipuri. De exemplu, le spuneţi că vederea nu vă mai este atât de bună ca în tinereţe şi îi rugaţi să vă ajute să citiţi. Astfel se vor simţi de ajutor.

13.

 

Băieţii sunt mult mai reticenţi decât fetele când vine vorba de citit, dar asta nu înseamnă că trebuie să îi lăsaţi să citească mai puţin decât ele. Căutaţi-le subiecte potrivite despre care să citească: monştri, sport, roboţi, maşini. Ȋn trecut, profesoarele nu le permiteau copiilor să scrie despre jocuri sângeroase sau violente, dar în prezent s-a dovedit că este mai productiv să-i laşi pe băieţi să scrie despre astfel de lucruri decât să le ceri să povestească ce au făcut în weekend sau cum a fost vacanţa la bunici. Lăsaţi imaginaţia lor să-i (con)ducă departe, vor fi doar urmări bune.

14.

 

Cu ocazia zilelor de naştere şi a sărbătorilor oferiţi-le cărţi cadou! Ȋnvelite în hârtie de cadouri, le vor îndrăgi mai mult, le vor percepe ca pe jucării. Cu cât arătaţi mai mult entuziasm pentru o carte, cu atât o vor considera mai importantă. Le puteţi spune că o carte este unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care le poţi face cuiva. Ȋn felul acesta le vor considera lucruri de maximă însemnătate.

15.

 

Lăsaţi-i să citească de mai multe ori cartea preferată! Este un pas important în procesul de citire. Noi adulţii asociem literele cu sunetele, dar la copii e invers, ei încearcă să înveţe literele ştiind deja sunetele. Citind de mai multe ori o carte şi recitând o poveste din memorie îi ajută să înveţe mai repede toate literele.

16.

 

Citiţi-le copiilor înainte de culcare! Vor lua personajele preferate pe tărâmul somnului, iar când se vor trezi vor simţi nevoia să continue aventurile imaginare citind.

17.

 

Fiecare copil crede (sau îi este inculcată ideea) că vacanţele şcolare sunt o pauză de la învăţat. Citind în timpul vacanţelor de sărbători sau a celei mari, vă veţi asigura că ceea ce au învăţat în timpul anului şcolar nu se va risipi şi că, revenind la şcoală, nu se vor lovi din nou de aceleaşi probleme de citire – asta i-ar demotiva. Convingeţi-i că pot călători pe tărâmuri fantastice fără să părăsească locuinţa.

18.

 

Mergând pe ideea de a-i face să se simtă importanţi, le puteţi face abonament la o bibliotecă publică. Alegând fiecare ce cărţi ar vrea să citească de pe rafturile bibliotecii, se vor entuziasma. Sau îi puteţi îndemna în mod discret să fie liberi (vor adora cuvântul acesta) citind sub pătură sau într-un cort improvizat, la lumina lanternei. Aveţi grijă să nu folosească o lumânare!

19.

 

Ca să-i citez pe cei de la CNN, “Scuze, mămicilor şi tăticilor, dar este treaba voastră – nu a şcolii – să găsiţi cărţi care să-l determine pe copilul vostru să citească şi să vă asiguraţi că le citeşte.” Veţi spune că odraslele noastre învaţă să citească în şcoală, dar adesea ei asociază cititul cu munca/învăţatul. Ca efect, îşi pierd dorinţa de a citi, iar dorinţa este singurul lucru care-i poate determina să iubească lectura.

20.

 

Nu instalaţi un televizor în dormitorul copilului! Faceţi în aşa fel încât să privească la TV doar în prezenţa voastră, iar când citeşte, televizorul trebuie să fie oprit.

21.

 

Ȋndemnaţi-i să realizeze propria lor carte, cu text simplu şi ilustraţii, şi puneţi-i să vă citească vouă sau prietenilor lor cu voce tare din ea. Dacă şi prietenii lor intră în acest joc, cu atât mai bine – se vor întrece în realizarea de cărţi.

22.

 

Când achiziţionaţi o carte pentru copii este ideal (dar nu necesar) să cumpăraţi şi audiobookul. Simpla ascultare este la fel de eficientă precum citirea poveştii. Ba chiar pot să urmărească pe carte cuvintele pe care le aud.

23.

 

Este important să fie înconjuraţi de cărţi! Aşezaţi-le pretutindeni: în maşină, în baie, în dormitor, în living, chiar şi pe televizor. Copiii trebuie sa îşi formeze o relaţie de familiaritate cu cărţile.

24.

 

Stabiliţi un interval de timp pe zi în care toată familia să citească împreună în linişte! Văzând că citiţi, copiii vor fi inspiraţi să citească şi ei. Mai mult, timpul petrecut împreună va optimiza relaţia intimă dintre membrii familiei. Chiar şi 15 minute pe zi este suficient.

25.

 

Stabiliţi împreună cu dascălii care sunt dificultăţile lor în citit şi insistaţi mai mult spre a le rezolva!

26.

 

Seriile de cărţi sunt mai atractive pentru copii, odată ce s-au ataşat de personajul principal. Arătaţi-le entuziasmul vostru privind continuarea poveştii, iar ei vor arde de nerăbdare să afle ce se va întâmpla în cartea următoare din serie.

27.

 

Ȋnvăţaţi copiii sa îşi creeze propria bibliotecă, să îşi aranjeze singuri cărţile pe raft, să le îngrijească, să înţeleagă că e important cum arată biblioteca lor.

28.

 

Citiţi-le sau îndemnaţi-i să citească texte umoristice pentru copii!

29.

 

Şi dacă vorbim despre ceea ce copiii adoră – trenuri, animale, mașini -, cititul va fi de placere, pentru că le prezintă aventurile personajelor lor preferate şi le va aduce mai multe informații despre un domeniu în care se simt confortabil şi astfel le dă mai multe subiecte de discuții cu copiii de la gradiniță/școală. De asemenea, puteți apela la cărțile puzzle, cele cu autocolante și cele cu jucării cadou.

30.

 

Anna Claybourne spunea în interviul acordat Hyperliteratura:

 

“În primul rând, cititul înseamnă lectură, așa că, dacă ei citesc doar benzi desenate, mesaje text sau pachete de cereale, copiii citesc. Este important ca lectura să nu fie o corvoadă sau o activitate pe care un copil să o facă sub presiune. Dar dacă poți afla ce îl interesează cu adevărat și să îi oferi cărți care să îl pasioneze, e un foarte bun punct de pornire. De fapt, din cauza rețelelor sociale și a internetului, cei mai mulți tineri totuși citesc. Dacă vrem ca ei să citească cărți, trebuie să avem cărți suficient de bune. Părinții nu trebuie să se limiteze la lecturarea cărților din programa școlară – există atât de multe cărți uimitoare acum, ficțiune și non-ficțiune, mai vechi sau mai noi, ce pot fi explorate. Și copiii vor dori de cele mai multe ori să citească ceea ce este “la modă”, așa că puneți-vă la curent cu acest trend. Dacă rulează franciza unui film, cumpărați cartea (de exemplu, Hobbitul) – s-ar putea să le placă.”

 

31.

 

Tove Appelgren, pe Hyperliteratura:

 

“Eu am o înțelegere cu copiii mei, care nu citesc atât de mult pe cât mi-ar plăcea mie să citească. Ei își aleg cartea pe care să o citească, apoi o citesc eu, iar la final mergem împreună la o înghețată și discutăm despre carte, doar noi doi. Am citit câteva cărți ciudate de-a lungul anilor, dar în acest moment citesc volumul lui Michael Ende, Momo, și sunt destul de încântată de ea.”

 

32.

 

Tot într-un interviu pe Hyperliteratura, Petre Crăciun spunea:

 

“Citirea poveștilor face parte din ritualul casnic al relației dintre părinte și copil. El fundamentează relația, creează un orizont de așteptare, chiar o anumită dependență. Copilul așteaptă să vină “ora poveștilor”, așa cum vine ora mesei. Poveștile satisfac atât curiozitatea copiilor, cât și sentimentul de siguranță, de “proprietate” al celui mic asupra tatălui sau mamei, cei care fac ca poveștile să vină la “bebe-ficiar”/beneficiar. Peste ani de zile, poveștile citite de părinți intră în tezaurul de amintiri care fundamentează echilibrul emoțional, legăturile cu rădăcinile, amintesc de atmosfera caldă, cu miros de cozonac și de sărbători.”

Printre motivele pricipale pentru care copiii nu citesc se află frica de dificultate în cititcărţi nepotrivite vârstei lorimitarea părinţilor (în cazul în care părinţii nu obişnuiesc să citească),neaprecierea genului care li se recomandă/impuneprobleme de vorbire. Ei bine, încercaţi să remediaţi aceste probleme. Niciodată nu e prea târziu pentru un copil să înveţe să îndrăgească lectura. Ȋnvăţându-i să citească, îi învăţaţi să iubească.

Iată câteva edituri unde poţi găsi colecţii întregi de cărţi pentru copii de orice vârstă: Editura Litera,Editura Humanitas (sau Humanitas Multimedia), Editura NemiraEditura TreiEditura UniversEdituraVellantEditura Cartier.

De pe hyperliteratura.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s