mru-1

MRU: Logica Federaţiei Ruse de astăzi este chiar cea a Războiului Rece

Cum ne raportăm la evenimentele recente de la granița de est a Uniunii Europe și a NATO? Unde se află România, în tot acest joc?

Situația din Crimeea ne amintește fără echivoc de sfârșitul anilor ’40, de începutul Războiului Rece. Logica Federaţiei Ruse de astăzi este chiar cea a Războiului Rece. Regimul URSS a fost unul criminal, au murit milioane de oameni. Putin pare că vrea să fie tocmai continuatorul acestui tip de regim. Federația Rusă a început din ce în ce mai des să creeze conflicte, să aprindă ceea ce noi am numit până acum conflicte înghețate. Rusia se hrănește din aceste conflicte.
Acțiunile Rusiei in regiune sunt o amenintare periculoasa pentru toata Europa, inclusiv România. Instabilitatea se mută în apropierea imediată a granițelor noastră. Istoria și poziționarea noastră geografică nu ne permit să fim prinși pe picior greșit, motiv pentru care România trebuie să aibă o pronunțare clară în acest dosar, să se implice în soluționarea conflictului de la est. De rezolvarea pe care o va găsi criza din Ucraina depind atât șansele Republicii Moldova de integrare în Uniunea Europeană, cât și ordinea de drept în regiunea europeană extinsă. Atât timp cât această ordine nu va fi garantată, România și vecinii noștri vor suporta consecințele acțiunilor ofensive ale Federației Ruse.

Avem motive să fim nemulțumiți de modul în care au reacționat atât Bruxelles-ul cât și Washingtonul?

Uniunea Europeană şi SUA au facilitat, prin tergiversarea luării unor măsuri drastice împotriva Moscovei, anexarea Crimeei de către Rusia. Nici măcar în Consiliul de Securitate nu s-a ajuns la un numitor comun în cazul Ucrainei. Cred că va fi mai greu de inițiat un conflict militar de proporții, pentru că nimeni din comunitatea euro-atlantică nu și-l mai dorește. Conflictul real se va întreține pe măsuri economice dure. Care vin timid, dar care cred că vor avea un efect serios asupra Federației Ruse. Nu mai este posibilă continuarea negocierilor economice în forma actuală, cu un stat care reclamă teritoriul statelor vecine, la 25 de ani după Războiul Rece. Rusia a reușit să pună la încercare soliditatea aranjamentelor continentale de securitate. Organizațiile regionale și continentale de securitate, asa cum au fost ele create, nu mai funcționează și necesită o schimbare de strategie. Conflictul din Ucraina ne-a demonstrat că lipsește o politică externă a UE, reacțiile la măsurile Moscovei au fost mai degrabă bilaterale.

Dughinismul și alte curente extremiste domină nu doar discursul academic ci și acțiunea politică de la Moscova. În acest context, care este soluția pentru Moldova?

Teama mea este că astfel de discursuri sunt tot mai dese, iar percepția rușilor asupra evenimentelor regionale explică multe dintre acțiunile întreprinse de guvernul de la Moscova în ultimii ani. Constituirea unui spațiu comun între România și Republica Moldova, de democrație și stabilitate, va fi în interioul UE, și nicidecum în altă structură geografică. Republica Moldova va fi un stat cu drepturi depline în Uniunea Europeană.

Cum vedeți apariția pe teritoriul României a unor grupări anarho – comuniste, grupate în jurul unor cercuri radicale? Credeți că aceste grupări radicale, deocamdată fără o mare influență, pot amenința pe viitor apartenența României la valorile și structurile euro-atlantice?

Mă declar împotriva oricărei forme de extremism. Grupările extremiste, nu doar din România, din Europa în general, au devenit foarte vocale în ultima perioadă. Este și motivul pentru care au loc ample dezbateri, la nivelul UE, despre influența discursurilor grupărilor radicale. Incapacitatea de a înțelege ceea ce se întâmplă în jurul nostru ne afectează pe toți deopotrivă. Mă îngrijorează, pentru că sunt grupări care recurg la violenţă, la valori antisistemice, antidemocratice și profund xenofobe. Statul român are dreptul să interzică prezența unor astfel de grupări pe teritoriul țării noastre.

Sunteți poate cel mai vocal lider care a vorbit despre unificarea dreptei. De ce discuția se învârte mereu în jurul oamenilor și aproape niciodată în jurul valorilor?

Sunt autorul acestei inițiative, de unificare a dreptei, și am pornit procesul în vara anului 2012. Trebuia făcută în pași mărunți, dar până în anul 2014, an electoral, s-ar fi putut bate în cuie o strategie pe termen lung. Am vrut să unesc formațiuni de dreapta care să vorbească pe o singură voce, despre o societatea care să încurajeze corectitudinea, munca, demnitatea individuală, drepturile și libertățile cetățenești. Am militat pentru libertate de expresie și egalitate politică, libertate intelectuală, pentru o societate care să încurajeze stimularea inițiativei individuale și recăpătarea încrederii în capacitatea fiecărui român de a reuși prin propriile forțe. Am vrut formarea unui pol coeziv și coerent în scopul susținerii statului de drept, a ordinii constituționale și a democrației. Dar iată că prea multe voci și prea multe orgolii au deraiat complet cursul dezbaterii. Astăzi avem o falsă dezbatere despre unificarea dreptei. Știm că este bine să o facem, însă avem fiecare propria strategie care nu ne lasă să ducem discuția mai departe de locurile eligibile pe listele de alegeri. Este și motivul pentru care FORȚA CIVICĂ merge înainte singură – suntem conștienți că rezultatele pot fi sub așteptări, însă ne-am dorit un proiect pe termen lung, nu doar electoral, bazat exact pe valorile amintite, și vom continua până când acestea vor fi într-un final atinse.

Care sunt valorile pe care un om de dreapta nu le poate negocia?

Dragostea față de patrie, drepturile și libertățile cetățenești, legea, munca, meritul, chibzuința. Îmi vin în minte politicile de stânga pe care le-a susținut PNL-ul doi ani de zile în guvernarea USL. Să accepți măsuri socialiste, care pun în pericol bunăstarea țării tale, pentru un loc călduț la putere și o promisiune că vei fi pus în cea mai importantă funcție a statului român, este o jignire profundă adusă dreptei românești. Un om autentic de dreapta nu are ce căuta lângă un partid de stânga care promovează principii și măsuri socialiste. A-ți negocia viitorul personal împotriva viitorului țării tale, girând un proces accelerat de regres politic, instituțional și economic, înseamnă că nu reprezinți o societate care luptă împotriva ipocriziei și bunului plac. Astfel de forme fără fond nu pot reprezenta dreapta românească.

În tot acest context, unde așezăm valorile morale și valorile creștine, și de ce nu sunt amintite în discursul public?

Valorile morale și valorile creștine vin prin intermediul educației, vin din familie și din școală. Un răspuns cinstit ar spune că valorile despre care faceți vorbire ar prinde o prea mică parte din electorat și atunci politicienii, în goana după voturi, aleg o cale mai simplă de a comunica cu votanții. De cealaltă parte, întâlnim discursurile politice care, din contră, fac apel în mod excesiv la teme creștine sau religioase. Strategii populiste care denotă falsitate și sunt lipsite de orice substanță. Adevăratele valori morale sau creștine nu-și mai fac de mult loc în discursurile politicienilor pentru că nu mai sunt înțelese. De nicio parte. Spre exemplu tradiția, un reper al conduitei publice, este legată obligatoriu de individ, familie și comunitate. Cum să clădești viitorul unei națiuni în absența unei referiri la tradiție?

Dacă am ajuns la valorile creștine, cum vedeți raportul dintre stat și Biserică?

Controversat. Religia nu este o obligație, nici măcar o datorie, este o opțiune spirituală a fiecăruia dintre noi. Eu, ca simplu cetățean român, am pretenția ca statul, conform legii fundamentale, să-mi respecte opțiunea religioasă. Sunt credincios și respect reperele religioase ortodoxe, dar și opțiunilor confesionale diferite de ortodoxie. Nu mă miră însă când văd că religia a devenit un vehicul electoral, o sursă de populism pe care o condamn vehement. Statul român profită, în cel mai cinic mod posibil, de credința a milioane de români, fără să-și dea seama că în acest mod ajunge să nu respecte opțiunile tuturor cetățenilor României.

În ultimele luni în PE au fost propuse mai multe rapoarte ce pot fi considerate extremiste, precum Estrella sau Zuber. Acestea propun inginerii sociale ce contravin valorilor europene. Cum vedeți aceste încercări ale stângii de a nega valorile europene?

Întrebarea necesită o dezbatere mai amplă. Extremisul se dezvoltă de ambele părți, de altfel dreapta are mulți campioni la acest capitol. Aș spune mai degrabă că orice raport, fie el de stânga sau de dreapta, este extremist în măsura în care valorile fundamentale, drepturile care țin de libertatea individuală, sau cele care țin de viața privată, nu sunt respectate. Totodată, este încurajator faptul că a existat o dezbatere atât de amplă pe aceste subiecte, în Parlamentul European, cu argumente și pro și contra.

Haideți să discutăm puțin și despre limbajul pe care dreapta îl utilizează. De ce este nevoie să susținem ”economia socială de piață” și nu ”economia de piață?

Economia socială de piață este un termen des folosit în România. În acest fel dreapta explică intervențiile foarte limitate ale statului în economie, în scopul coeziunii sociale. Susținem privatizările, dar ne preocupă în aceeași măsura și situația celor care riscă să rămână fără loc de muncă. Atunci se pune întrebarea, este sau nu binevenită intervenția statului, pentru că în acest mod riști ca în numele societății să afectezi drepturile individuale. Este sau nu posibil să găsești un echilibru între cele două?

Care sunt politicile Forței Civice față de două dintre cele mai importante domenii pentru, Educația și Sănătatea? Ce ați schimba aici?

Costurile pentru școlarizarea unui elev sunt cu mult mai mici decât cele pentru susținerea unui șomer sau asistat social, de exemplu. Așa a gândit statul roman. O educație corectă ar produce mai puțini șomeri pe piața forței de muncă. Trăim însă într-un sistem profund viciat. Reforma trebuie să includă un buget mai mare pentru educație, deoarece este o investiție pentru dezvoltarea României. Este nevoie de un buget care să nu mai varieze de la an la an. Apoi, reforma trebuie să includă obligatoriu o nouă programă școlară, care să pună mai mult accent pe cerințele societății de astăzi. Nu în ultimul rând, profesorii trebuie să se adapteze noilor schimbări. La orice dezbatere pe această temă trebuie implicați profesori și reprezentanți ai societății civile, singurii în măsură să explice problemele și nevoile cu care se confruntă educația din România.

În ceea ce privește sistemul de sănătate, în Europa se alocă în medie cam 8% din PIB pentru sănătate, dar în România nu trece de 4%. Sistemul medical românesc este în faliment, și în mare parte se trage din faptul că sistemul nu se comportă ca o piață liberă. România are nevoie de concurență, doar așa statul se va mobiliza să ridice standardele de calitate în sistemul public. Spitalele din sistemul public funcționează astăzi la limită. Însă diferențele în evaluarea serviciilor medicale furnizate de sistemul privat în comparație cu cel public descurajează inițiativa privată. Este obligatoriu însă ca reforma în sistemul medical românesc să plece de la modul de recrutare, pregătire și procesul de dezvoltare profesională pe tot parcursul vieții a medicilor români.

De pe inliniedreapta.net

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s